Digestia alimentelor

May 28, 2010 :: Biochimia Nutritiei 

Sa zicem ca toti am avut o masa de dimineata consistenta, care ne-a oferit energia necesara pentru perioada cea mai activa a zilei. Exista nenumarate alternative pentru a nu recurge doar la salam si la branzeturi, daca nu urmarim doar satisfacerea gusturilor, ci si aspectele nutritionale.
Celulele organismului nostru nu consuma nici oua, nici produse lactate, nici carne, nici macar cereale, nuci sau fructe. Ele nu pot folosi decat moleculele de glucide, proteine, grasimi, minerale, vitamine si substante fitochimice.
…Stiind aceasta, sa presupunem ca as pune intr-un mixer mai multe alimente, le-as transforma intr-un amestec faramitat foarte fin si mi le-as injecta in vena. Ce s-ar intampla? Dupa o zi sau doua s-ar anunta o intrunire, ar veni cativa prieteni buni, inarmati cu batiste pentru a-si sterge lacrimile, privin spre mine, asezat intr-un “palton de brad cu fermoar de cuie” urmand a fi coborat la 2 metri sub nivelul solului, iar, in zilele urmatoare, ati avea surpriza de a auzi la Acces Direct sau la OTV o mai ampla dezbatere despre cum am ajuns eu imbracat in costum de brad…

Celulele organismului nostru nu pot utiliza alimentele pe care le inghitim!!
Nui chiar asa placut ca dimineata, luand loc la masa, sa avem in fata o farfurioara cu fibre, opt sau 10 cescute cu aminoacizi, o alta cescuta cu pudra de amidon pur si numeroase capacele cu vitamine, minerale si fitochimice, deci toate moleculele celulelor noastre. Si ce gust ar avea acest mic dejun?!
Cat de bun si de intelept a fost Dumnezeu atunci cand a impachetat nutrientii, de care au nevoie celulele noastre, in alimente atat de apetisante, cu arome si culori incantatoare, dupa ce, in prealabil, a creat corpul nostru, tubul digestiv, care faramiteaza si desface alimentele in molecule de nutrienti; acestea absorbite in curentul sangvin, la nivelul intestinului subtire, sunt transportate si servite celulelor dupa nevoie, oferindu-le exact ceea ce le este necesar. Acesta este aparatul digestiv, intermediarul intre alimentele gustoase pe care le consumam si nutrientii rezultati de care au nevoie celulele noastre pentru a se dezvolta.
Probabil stiti ca procesul digestiei, in realitate, incepe la nivelul creierului. Vedem, mirosim si auzim cum alimentele sunt pregatite. Aceste impulsuri ajung intr-un centru de integrare in creier, ne reamintim cat de gustoasa e mancarea pe care o vom avea, si glandele salivare incep deja sa secrete mai intens. Anumite mesaje sunt trimise la stomac: “Atentie, vine hrana, fii gata!” In clipa in care alimentele sunt pe masa, sucurile digestive sunt si ele la indemana, pentru as incepe actiunea de faramitare chimica si de pregatire pentru absorbtia delicioaselor bucate.

Incepem sa mestecam, grabiti ori ba – un proces absolut necesar pentru ca saliva, cu chimicalele ei, sa initieze digestia, in special a amidonului si a grasimilor. Pentru a favoriza contactul enzimelor cu interiorul alimentelor, acestea trebuie faramitate minitios.
Un alt factor important in productia de sucuri digestive il detine si memoria mesei. Centrul din creier determina declansarea secretiei lor cu ceva timp inainte de ora presupusa de masa, pentru ca totul sa fie gata in momentul apararitiei alimentelor.
Exista o anumita “conditionare”, demonstrata de Pavlov la inceputul secolului trecut. Daca se asteapta o ora sau doua peste timpul regulat de masa, sucurile gastrice raman neutilizate. Desigur, fabricile producatoare de enzime pot interveni oricand, printr-o sarja pregatita de urgenta, cu un consum mai mare de energie. Iar daca luam masa cu o ora sau doua mai devreme decat timpul obisnuit, mediul din stomac nu este pregatit si trebuie sa-si intensifice activitatea pentru a face fata alimentelor ingerate neasteptat.
Cel mai bine e sa luam mesele la aceleasi ore si, daca e cu putinta, sa avem cel putin 4 mese pe zi, timpul acordat intre mese sa nu depaseasca 5 ore.

Functiile stomacului:

  • Inmagazinarea alimentelor, pe masura ce sunt mestecate si inghitite. In stomac, continua digestia amidonului, inceputa in gura de catre enzima amilaza, care continua timp de aproximativ trei ore.
  • Secretie de enzime, hormoni, acid clorhidric si mucusul care captuseste stomacul si constituie o bariera protectoare fata de substantele acide si fata de alti agenti ( otetul, acid acetilsalicilic sau aspirina, cortizonul, bauturile alcoolice, piperul, mustarul, ardeiul iutesi scortisoara) ce pot leza straturile mucoasei gastrice.
  • Amestecarea alimentelor cu sucurile digestive si, prin contractii ritmice, de a elimina portiuni mici din continut, care trec prin canalul piloric in duoden si in intestinul subtire. contractiile peristaltice gastrice survin, in mod regulad, de trei ori pe minut.
  • Mancatul intre mese tulbura intregul proces al digestiei gastrice, chiar daca nu realizam tulburarea produsa.
    Enzimele produse de mucoasa duodenala si intestinala, impreuna cu cele secretate de pancreas continua digestia grasimilor, a proteinelor si a glucidelor. Un hormon stimuleaza secretia pancreatica si contractia vezicii biliare, pentru ca, prin bila ajunsa in duoden, sa se desavarseasca digestia grasimilor.
    Contractiile intestinale favorizeaza amestecul continutului cu sucurile digestive, precum si contactul cu mucoasa intestinala, pentru a usura absorbtia nutrientilor. Celulele mucoasei intestinale se inoiesc la fiecare 36 ore. In acelasi timp, continutul e propulsat catre intestinul gros.
    In decurs de 24 ore, din intestinul subtire ajung in intestinul gros aproximativ 1500ml de continut intestinal. Aici are loc resorbtia apei, iar cmponentele hranei, care n-au putut fi desfacute de enzimele digestive, sunt atacate de flora microbiana a intestinului gros.Fibrele si amidonul rezistent se proceseaza cu ajutorul aceleasi flore microbiene. Din acest amidon rezistent si din fibre, flora microbiana fabrica acizi grasi cu lanturi scurte, care au un rol in hranirea mucoasei intestinale.
    aparatul_digestiv