Ulei de masline extravirgin

June 9, 2009 :: Gastrotehnia 

M-am hotarat sa scriu o scurta prezentare al uleiului de masline pentru ca am intalnit de mai multe ori, la supermarket, prieteni si cunostinte care aveau in cos olio di sansa di oliva, fiind convinsi ca au pus mana pe un ulei de masline de buna calitate la un pret bun… Precizez de la inceput ca acest ulei nu este de calitate, fiind produs din acea masa pastoasa care ramane dupa presarea la rece a maslinelor prin mijloace exclusiv mecanice.

Acest olio di sansa nu are voie se fie denumit ulei de masline, ci “ulei din ramasitele de presare”, pentru ca este un produs rezidual. Cantitatea mica de ulei ramasa in aceasta “masa pastoasa” este procesata prin alte procedee chimice si, pentru comercializarea lui, este amestecat cu ulei extravirgin pentru gust.

Nu veau sa ma intind prea mult cu explicatiile, insa o clasificare o uleiurilor de masline cred ca este necesara, ca sa nu fim inselati de etichetele sticlelor de pe rafturi pe care scrie doar “ulei de masline sansa” sau, ca sa aiba rezonanta denumirea, “ulei de masline di sansa” (categoric, o prostie!).

Am sa dau si denumirea originala in limba italiana, pentru ca majoritatea acestor uleiuri sunt importate din Italia (desi si italienii importa foarte mult
ulei vrac din Spania sau Grecia).

  • Ulei extravirgin de masline (Olio extravergine di Oliva) – extras prin presare la rece cu mijloace exclusiv mecanice

  • Ulei virgin de masline (Olio vergine) – extras prin presare la rece cu mijloace exclusiv mecanice – diferenta intre cele doua o face doar gradul de aciditate.

  • Ulei de masline (Olio di oliva) – un amestec de ulei rafinat si ulei virgin. Ulei de calitate inferioara (comparativ cu cele doua de mai sus), este bun doar pentru gatit, nu si pentru salate. Este bun pentru maioneze, pentru ca cel extravirgin este prea amar in cantitate mare.

  • Ulei din resturi de presare (Olio di sansa di oliva).

Tarile cele mai mari producatoare de ulei de masline sunt, in ordine, Spania, Italia si Grecia.

Cu parere de rau, in Romania nu au patruns uleiurile de top, cum ar fi cele ale marilor producatori de vinuri din Toscana: Antinori, Tenuta San Guido, Marchesi Frescobaldi, Castello Banfi sau din Umbria, cum ar fi Lungarotti – renumit pentru acel verde intens, fluorescent al uleiurilor sale si din Sicilia: Tasca d’Almerita.

Degustarile de uleiuri de masline se organizeaza similar celor de vinuri, de catre marii producatori.
In una din vacantele mele din Serbia si Croatia am participat la o degustare de vinuri si ulei de masline. Din aceasta experienta mi-a ramas in memorie doua uleiuri extravirgine:
“Cantico”, produs de casa Lungarotti, extrem de delicat, fructuos – floral, cu arome de iarba proaspat cosita, de un verde ireal si un altul, egiptean, degustat la hotel Oberoi Mena House, unde, la un moment dat, toti cei aflati la masa am cerut doar lipie si ulei de masline, de asemenea de un verde intens, foarte aromat si cu acel gust usor amarui si lejer piperat la final.

Ce trebuie sa stim despre uleiul de porumb?